Aokigahara este al doilea loc din lume faimos pentru sinucideri, după "The Golden Gate Bridge" -faimosul pod suspendat ce leagă nordul Peninsulei San Francisco.
De asemenea, este renumit pentru nenumaratele lacuri si paduri aflate la poalele lui. Pădurea contine un număr de caverne stâncoase, inghetate, câteva dintre ele sunt populare destinatii turistice. Padurea a devenit celebra din cauza legendelor si a fenomenelor misterioase care au loc aici si o asociere istorică, cu demonii în mitologia japoneză si este un loc popular pentru sinucideri.
Padurea Aokigahara este atat de densa încat lumina soarelui patrunde cu mare dificultate.Solul este in cea mai mare parte roca vulcanica; tare, acoperit cu muschi, si presărată cu găuri si caverne.Marea de pădure acoperă 3,500 de hectare, iar densitatea copacilor este atât de mare încât si în lumina zilei există locuri în care este complet întuneric. Animalele lipsesc din acest mediu fiind o liniște macabră. Zonă este stâncoasă, rece și împânzită cu peste 200 de pesteri în care poti nimeri accidental.Din cauza umiditatii ridicate , precum si a nenumaratelor pasari si animale sălbatice, corpurile putrezesc foarte repede in inima acest labirint de vegetatie.
Legenda
spune ca toate astea au început după ce Seicho
Matsumoto
a publicat un roman pe nume Kuroi
Kaiju
(Marea Neagră de Copaci) în 1960.Povestea se termină cu doi iubiti
se sinucid în pădure, de unde unii oameni au concluzionat că de
acolo a început totul. Cu toate acestea, istoria de suicid în
Aokigahara anterioară romane, iar locul a fost mult timp asociat cu
moartea. Sute si sute de oameni japonezi s-au spânzurat de copacii
din pădurea Aokigahara.
Printre
alte legende, se mai spune că în vremuri vechi familiile isi
abandonau rudele în pădure în vremuri de criză si foamete. Prin
aceste sacrificii erau mai putine guri de hrănit, deci mai multă
mâncare pentru cei rămasi. Cei abandonati aveau o moarte înceată,
datorată lipsei de hrană. Din acest motiv se spune că Pădurea
este bântuită de sufletele celor abandonati.
Pe
lângă acestea, mai există si povesti cu fantome si demoni din
acest loc. Spiritele se plimbă libere printre copaci, ocazional
fiind zărite forme nedefinite, schimbătoare si translucide de către
vizitatorii nepoftiti. Spiritistii japonezi cred că actele de suicid
comise în pădure au pătruns în sol si în copaci, generând o
activitate paranormală intensă.
In
1959, scriitorul japonez Seicho Matsumoto a scris o nuvela
despre acesta « padure magnifica , salbatica si abandonata »
afirmand ca este locul ideal pentru a muri in secret , fara ca cineva
sa regaseasca corpul. Noul nume de « Jukai Kuroi »
(Padurea Neagra) a fost publicat într-o revista. Dupa publicarea
acestei stiri, locul a devenit « favorit » pentru sinucigasi.
Periodic, corpuri neinsufletite ale cititorilor sinucigasi sunt
regasite in padure.
In
1993, un alt scriitor japonez Wataru Tsutsumi a publicat o
carte elocventa:« Ghidul complet pentru sinucidere ». Cartea
descrie diferite moduri de a se sinucide precum si riscurile asociate
fiecarei metode. În această carte el recomandă moartea prin
spanzurare. El indica si cateva locuri precise in aceasta padure
blestamata si chiar recomandă Aokigahara ca locul perfect de a muri.
Dupa
publicarea cartii, rata sinuciderilor a crescut brusc în Japonia si
multi dintre cei care au si-au proiectat călătoria finală au fost
regasiti in padure, in locurile indicate, iar la picioarele lor,
cartea lui Wataru Tsutsumi.
Aokigahara
este considerat locul cel mai bantuit în Japonia.
